joi, 11 octombrie 2007

Zile din 102[...acelaşi,aceeaşi şi aceiaşi...]






...acelaşi scaun, aceeaşi maşină şi acelaşi drum...şi parcă şi aceiaşi oameni. Evit scaunul de la margine şi mă aşez pe cel de la geam pentru ca nu cumva să mă ridice vreo babă ţicnită;maşina pleacă şi eu odată cu ea...de fapt nu eu, ci gândul meu care caută un înţeles pentru viaţa asta simplă şi cam a dracu. Întorc capul spre dreapta şi îmi intră în ochi mizeria de pe geamul cel vechi, la fel cum îmi intră în urechi prostiile şi răutăţile celor mari şi presupuşi maturi...din nou întorc capul şi din nou văd acelaşi geam, numai că de data asta mi se pare mult mai curat decât Sufletul celor din jur.Şi totuşi...geamul împuţit mă lasă să văd copacii de afară pe care îi descopăr mai plini de sentimente senine ca oamenii agitaţi şi nervoşi.După un moment de linişte profundă, casca din ureche nu mai face faţă imnului naţional ascultat de manelişti...şi refuzat de mine.Cobor unde trebuie şi merg...merg păşind pe asfaltul imprimat, parcă, cu tot ce e mai rău de la omul păcătos...dar nu mă feresc, pentru că mâine tot prin acelaşi loc o să trec...

Un comentariu:

Cuvantul meu spunea...

Mergi cu metroul....alt drum alta poveste:D:))