joi, 21 august 2008

Viaţa ca un peron

Ce se întâmplă când ajungi mai devreme în gară şi trenul întârzie...?! El nu te pierde... el nu cumpără un bilet degeaba. Îl aştepţi şi el nu mai ajunge. Îl tot aştepţi şi... şi îl ratezi pe celălalt. Câteodată e mai înţelept să schimbăm direcţia chiar dacă nu cunoaştem destinaţia. Poate la capăt de drum necunoscut se potriveşte cheia în uşa niciodată deschisă. Existenţa raţiunii mele este pompată de trăirile Sufletului înfăşurat de speranţe, idealuri, dorinţe... parcă fără sfârşit. Îmi arunc privirea în viitor, dar prezentul mă atrage la el ca un magnet [nu ştiu cum reuşeşte pentru că eu nu sunt din metal], iar de trecut fug cu 1000/h, pentru că eu vreau să fiu MARE... dar nu-mi înnec amintirile în mare. Le păstrez la mal. Aştept un val mai puternic să le ia cu el în timp ce briza le usucă. De mai bine de un deceniu mă aflu în gara prăfuită, în curând şi eu dacă nu schimb macazul, ceea ce trenul a făcut demult... se pare. Nu am răbdare să definesc viaţa în sute de pagini, deşi am înţeles că ea ştie să ne concretizeze în adâncul abstractului său... sau, cel puţin, aşa îmi place să cred. Uite, pot să zic câteva cuvinte: e un balon trasparent cu miros frumos care se înalţă şi coboară după mişcările aerului, urmează un singur traseu la sfârşitul căruia se sparge şi, totodată, se decolorează nuanţele deţinute ulterior... sau poate toate trăirile.

miercuri, 20 august 2008

Piedone la atac... cu palmieri

Conform emisiunilor informative de astăzi, politica de capitală face furori... sau impresii de sector... sau palmier de "Le Petit Paris" . De această dată... nu, nu... nu e vorba de băncuţe pentru băbuţe, nici de gropi "cârpite" ca să apară altele... s-au înlocuit cu plante serioase, s-au înlocuit cu palmieri. Cam îndrăzneţ, aş zice, pentru clima oraşului nostru. Pentru perioada cu temperaturi neprielnice arborilor africani, s-a "prognozat" mutarea lor, uscaţi sau verzi, o să aibă loc "raliul cu natură". Iniţiativa o consider: "e timpul să mă afirm ca primar"... e doar o chestiune de politică.

luni, 4 august 2008

Alexandr Soljeniţîn

...nume necunoscut la primul auz. Un reportaj prezentat de un post de televiziune în câteva minute pe care le-am prins la întâmplare m-au făcut să vreau să îl descopăr pe acest om. Alexandr Soljeniţîn. Scriitor rus, deţinător al Premiului Nobel pentru literatură şi al ordinului de stat primit de la preşedintele V. Putin... şi nu numai. Unul dintre cunoscuţii disidenţi antisovietici care a făcut literatură din momentele trăite în lagărele ruseşti. Acum nu vreau să îi prezint biografia pe care, din păcate, nu o cunosc detaliat, ci vreau doar să comentez lipsa de interes faţă de un om de cultură, căruia i se acordă câteva minute exact atunci când s-a aflat de decesul acestei personalităţi. Acum două ore am auzit pentru prima dată numele "Soljeniţîn" şi mă gândesc că nu o să îl mai aud la televizor. Şi totuşi... e trist că decesul scriitorului Alexandr Soljeniţîn trebuia să îl facă cunoscut şi românilor. Până aici nu s-a mai remarcat niciun interes la noi pentru acest om. În schimb, pentru ştiri care nu îmbogăţesc cu nimic cultura generală a românului, se acordă zile întregi atenţia în cadrul tuturor emisiunilor informative. Cultura păleşte la dezinteresul oamenilor... Dacă ar fi să se facă o statistică, cred că 99% dintre bucureşteni ştiu de Simona Senzual, iar restul să sperăm că ar fi aflat măcar azi din presă de Soljeniţîn.