3D Băsescu

Nu e la cinema, dar e în realitate. E filmul vieţii... vieţii omului Băsescu. Şi dacă tot e om, e talentat. Pentru că Traian Băsescu dansează, face slalom şi zice… poezii.

Nu e în clasa a doua. Nici la grădiniţă nu mai e. Dar spune “Prezent!” la “Divertis – Serviciul Român de Comedie”.
Iar dacă la şcoală eşti obligat, la ProTV eşti rugat. Pentru că, la insistenţele lui Toni Grecu, Traian Băsescu recită, cu lacrimi în ochi, versuri aduse de pe mare.
“Deasupră-ţi cerul se înalţă
Şi de pe el privesc în jos
Sute de stele ce-l admiră
Pe bravul om prietenos.”

Emoţiile insistente l-au făcut pe omul Băsescu să recunoască faptul că a uitat celelalte versuri. Situaţia a fost remediată la finalul emisiunii când preşedintele zice “Mi-am amintit ultima strofă” şi continuă poezia.
“Iar după luni de mers pe-ntinderea albastră,
Întors din nou la ţărmul tău iubit,
Ai alergat grăbit spre casă,
Să vezi iar chipul mamei fericit.
Casa era pustie şi cernită
Şi ai plecat în Cer, spre cimitir,
Ca să aşezi în ţărâna proapsăt răvăşită
Un trandafir, trei lacrimi ş-un sărut.”

Născută la cârma Bricului “Mircea”, poezia nu-i aduce note preşedintelui, ci eticheta de poet, aşa cum e considerat rom..mânul. Şi dacă-i poet, e şi jucător.
Aşa că, dacă nu-i la Cotroceni, atunci e la horă. Invitat la deschiderea anului universitar de la Facultatea de Medicină din Cluj-Napoca, Traian Băsescu s-a prins şi s-a aprins la o horă cu studenţii instituţiei.
Hobby-urile preşedintelui ajung şi pe pârtie. Cum cade zăpada, cum porneşte snowmobilul. În fiecare iarnă, Băsescu conduce ţara de pe Valea Prahovei, unde petrece vacanţa alături de soţie.
Hobby-urile amintite vorbesc despre 3D Băsescu care ar putea fi 4D dacă am lua în considerare că hobby-ul preferat al preşedintelui este să se scalde în băi de mulţime.

Blog-ul mai are şi mucegai

Ştiu că nu am mai scris de ceva timp aici. Chiar de când am aruncat nişte cuvinte pentru o temă la facultate, că aşa a zis profa. Şi sunt convinsă că subiecte ar fi destule. De la o craca căzută pe o alee a lui Bucur, în jurul căreia Realitatea TV se învârte în polemici aprinse (" Dar, vai, domnule Sorin Oprescu, ce părere aveţi despre frunza care nu s-a opus gravitaţiei şi, din cauza furtunii, a înfundat canalu' ? Transmitem de la faţa locului şi, şoc!, capitaliştii se inundă la tăpli, dragi telespectatori.") la o informaţie de lacrimi uscate (Michael Jackson e de vină) care formează pârâuri până dincolo de Tropicul Racului. Chiar nu sunt mitomană.

Ştiu, deja, că mă scârbeşte blog-ul care se dă generalist şi se vrea jurnalism online. E o părere proprie la care ţin, cum că blog-ul nu ar trebui să depăşească poziţia de jurnal personal pus pe trafic (că, deh, ne simţim în Rai, deşi avem coarne, când ne sare în ochi un număr de 5.000 vizite pe zi... poţi minţi cu mai puţin:)) ). Pe blog, se pare, că defilează informaţii, pardon, idei (că deja apare mucegaiul) faţă de care presa e sătulă, îndesată, umflată şi răsuflată. E ceva sigur că breaking news-ul face cu ochiul începând cu Caţa de Realitatea, fie ea şi TV.

Oferte de Universitate: "Filosofia salvează România"

Primul contact are loc pe 3 aprilie. Se numeşte "Târgul de Educaţie 2009" şi îl găsim pe holurile Facultăţii de Drept, ce aparţine de Universitatea din Bucureşti. De la facultăţile umane Sociologia, Psihologia, Jurnalismul, Litere, Limbi Străine etc. până la cele reale conduse de Matematică, Chimie, Fizică, şi-au etalat standurile cu pliante, broşuri, steaguri, şepci şi tricouri care evidenţiază brand-ul fiecărei facultăţi.

Cei mai mulţi se înghesuie la standul filosofilor, unde ei îşi promovează facultatea folosindu-se de Casa Poporului... cartonată. Parlamentul României dezvăluie prin extremităţile sale, celelalte, nu sus, nu jos, titluri din ziar care indică unde se fabrică, pe bandă rulantă, corupţii. Drept pentru care "Filosofia salvează România", sloganul urmaşilor lui Aristotel, Platon şi Shoppinghauer, este magnetul care lipeşte ochii elevilor şi stundenţilor prezenţi de măsuţa care susţine Poporul... Casa Poporului.

Deznodământul e unul singur. Unii mai îndrăzneţi scot corupţii la suprafaţă, din plastic făcuţi, cu o mini-undiţă improvizată, din apa află într-un recipient în spatele parlamentarilor... doar din carton.

:D

:D
\:D/



P.S.: examen ITC

START! ...luptei cu urangutanii

Ziua de azi s-a numit EXAMEN. Primul examen. Prima sesiune la facultate. Sper că nu prima restanţă.

Esca a spart "sticla"...

...şi a luat liftul până la Etajul 6. Stăteam pe un scaun oarecare din sala de seminar sâcâită de gânduri care nu-şi găseau locul. Ideile "O să vină, că aşa a promis Mîndruţă" şi "Nu, deci e imposibil ca femeia asta să se trezească aşa de dimineaţă" jucau hochei în mintea mea îngheţată de o bucurie incertă. Mi se părea că lucrurile se întâmplă prea repede, mult prea repede... ca persoana aia, pe care ochiul camerei de filmat o vede zilnic, atât de zilnic încât lumânarea de pe tort va fi în formă de 15, să-mi prezinte trăirile ei, în direct, la 3 m distanţă de mine. Şi nu, de data asta nu era dincolo de ecranul televizorului, că aş fi schimbat programul. Dar să ştiţi că eram tot la televizor... un televizor al vieţii de la care îmi lipsea telecomanda ca să opresc timpul. Nisipul din clepsidră a sigilat cele 2 ore alături de omul Andreea Esca cu o viteză de 500/h. Dar au fost sigilate cu un conţinut înmuiat în experienţă fără amnezie, care se păstrează în arhiva Sufletului.
Totuşi, începutul... ăstuia, începutului, trebuia să i se ia tensiunea căci era la maxim... sau nouă, studenţilor. În faţa uşii deschise apare Mîndruţă întârziat, pentru care îmi stătea pe limbă "Dă-te, omule, s-o văd pe Esca!". Într-o clipă, panica a prins picioare, dar nu şi-a început cursa de atletism, căci în sală a păşit, cu "Bună dimineaţa!" pe buze, o 1,6 m pe tocuri. Hei, esenţele tari se ţin în sticluţe mici [...pleonastică maximă, dar na!].

Stând pe banca din faţă, ne-a prezentat [ca pe o ştire din care lipsesc unghiul de abordare, titlul şi şapoul] o fărâmă din jurnalul eroic al femeii cu zece ani fără concediu. Examenul picat de la admiterea la ASE [crede în "nimic nu e întâmplător"] a fost acceleraţia spre ce se vede astăzi, pe sticlă, la ora 19.00 [salariul ei rămâne totuşi sub acoperirea ocultismului]. Vânzătoare. Cum sună...?! E cam subţire portofelul în imaginea asta. Dar existenţa jurnalismului a împiedicat-o să apară după "sticla" de la chioşcuri. E prea umană ca să nu fie naturală fizic şi spiritual în faţa noastră şi ca să nu trăiască aglomeraţia din RATB. E om... sau aşa se vrea. Doar oamenii din faţa televizorului fac din unii ca ei "extratereştri"... pentru că "sticla" nu se sparge singură. Esenţial e un singur lucru: " să fii cel mai bun în ceea ce faci, indiferent de eşti femeie de servici" [citat din Andreea Esca, nu am tăiat din ea... doar am "savurat"].(PUNCT)

Cuvinte de JURNAL

De astăzi sunt oficial studentă la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării. Sincer, nu prea credeam că o să intru, mai ales că am visat că aşa o să se întâmple. Mi s-a părut că acesta ar fi semnul pentru eventualul rezultat negativ. Deja mă gândeam că o să fiu nevoită să urmez Dreptul la particular şi deja regretam că o să mă trezesc din visul meu existent din clasa a VIII-a de a deveni jurnalist. Aseară, aproape de miezul nopţii, mişcam cursorul mouse-ului pe site-ul facultăţii şi îmi tot ziceam: "O să se termine lista şi eu nu o să fiu, o să se termine lista şi eu nu o să fiu". S-a terminat. Şi am fost... şi sunt pe locul 128 din 132 la taxă zi. Nu e de lăudat, dar nici eu nu mă plâng\:D/. Mă bazez pe principiul "Cei din urmă vor fi cei dintâi." şi sper să îl concretizez.