miercuri, 26 decembrie 2007

Moş Crăciun Există!!!

...6 ani, grădiniţă, vise şi dorinţe. Ghetele deveneau dintr-odată curate căci Moşu' urma să intre pe uşă...că pe horn nu încăpea. Scrisorile...nici nu era timp pentru aşa ceva când Miezul Nopţii şi-a semnat în mintea mea că atunci îl va primi pe Omul cu Cadouri lângă bradul de peste prag. Planul de fiecare an era să mă trezesc şi să îl văd pe Moş Crăciun lângă ghete [...televizorul niciodată nu eşua. Eu...DA!!!...].După fericirea prelungită şi susţinută de primirea unor daruri mai mult spirituale decât materiale, au urmat curgerile de lacrimi[...aflasem că nu există o astfel de fiinţă...].Refuzam să cred acest lucru la fel cum refuz şi acum. Laponia poate fi şi acasă la tine... căci nu este nevoie decât de oameni ca să îl formeze pe actorul principal din ea. El nu constă în haina roşie, în sania cu aripi invizibile şi nicidecum în cadourile acaparate de valori materiale. Au fost înlocuite, demult, cu Bunătatea fără margini, Spiritul fără tăişuri şi Fericirea gros ţesută. Probabil sunt pe lângă tine...şi asta pentru că Moş Crăciun Există!!!...chiar şi pe caniculă...

sâmbătă, 1 decembrie 2007

vineri, 30 noiembrie 2007

Primul Scurt Ultim

...pentru că ai nevoie de tine. Şi te naşti azi...nu, nu tu...EA! ziua, care are pretenţii să fie cea mai scurt scrisă ca să nu se uite la fel de cum e scrisă, EA te aruncă în liftul vieţii numai să îi arăţi că tu îl urci şi îl cobori când el încearcă pierdut să te facă OM de neclintit. Un cineva apasă pe butonul ascensorului când acul ceasului se înfige în timp şi îl face să se mişte la prima oră a după amiezii...dar se opreşte brusc la cifra ultimă din luna îmbrăcată cu bruma care te îngheaţă numai ca să îţi simtă căldura din Suflet.

luni, 26 noiembrie 2007

Blog-ul...între oameni!!!

E azi...DA, chiar azi...şi chiar luni! Să încep cu începutul pentru că articolul este limitat. 26 noiembrie...?! Categoric. Dimineaţă...?! Seara ar fi fost prea romantică pentru SUBIECTE..."ascunse după cuvinte"(în ghilimele pentru că este un citat de...de cine e la suprafaţă). Iar acum să nu mă ascund...după cuvinte, că e seară şi...şcoala s-a terminat la 13:20.
Vorbe, expresii, păreri...şi cuvinte, ascunse după suprafaţă, doar doar s-o înneca blog-ul. Lumea se "afirmă" cu critici -profesori, elevi, adulţi, adolescenţi, puternici sau codaşi- încearcă marea cu degetul...sau invers(...cu grijă că e cam vie...).Şi ei au zis că...de ajuns! prea mult despre oameni. Blog-ul nu este decât locul unde AI DREPTUL să scrii exact ce ai chef...INDIFERENT pe cine faci "vedetă", despre ce vor tastele să facă foc şi cum fumul se împrăştie prin limbaj. Articolul e sugestiv şi se joacă "de-a v-aţi ascunselea" cu cuvintele pentru care numără...că poate SE SIMT mai mulţi de data asta...sau mai multe!!! Şi NU este ...fără limite... pentru că "situaţia simţită" s-a încheiat dinainte să înceapă, iar începutul s-a pornit în acelaşi timp cu sfârşitul!!![...punct...]pentru că există doar înţeles.

vineri, 23 noiembrie 2007

Cu ROZUL...pe blog?![...prostia a prins culoare...]

...dacă prostia ar durea, am fi cu toţii deştepţi şi nu ne-am mai amuza pe seama unor specimene de asemenea "valoare". Mă uit în jur...mă ţin cu mâinile de cap să nu îmi explodeze creierul...şi iau o gură de apă ca să nu scot pe gură CEVA care nu se asortează cu nuanţele [...că DOAR sunt multe...] ROZ ale unor înfumuraţi, pardon...ÎNFUMURATE, de fapt ÎNROZATE ÎMPRĂŞTIATE. Unii chiar au transpirat de atâta prostie şi deja miroase a picioare încălţate numai cu ciorapi şi teneşi împuşcaţi de gloanţe cu "volănaşe" ROZ , direct de pe ţeava cu găuri a creierului zăcut în mlaştină...ROZzzzZZZzzz până în fund...în fundul puţului astupat cu dantelă[ROZ...amestecat cu roz]. Moare dacă nu iese mereu în evidenţă [...şi cheia de la coşciug să fie ROZ?!] şi dacă nu i se spune: "-Vai...dar ce deşteaptă eşti!" [...cu "P"-mareeeeeeeeee...că oricum nu îşi dă seama cine e şi ce face].Şi DA...moare, moare cu toate unghiile rupte în gât, dar iese din groapă pentru că nici acolo nu poate să trăiască fără nevoia aia oarbă de a arunca bombe care îi fac pe alţii să explodeze...de râs!!![...poate şi Academia de Poliţie are nevoie de nişte "găuri" dintr-astea...]. Şi continuă...şi tot nu realizează ce face, ce zice şi că formează o imagine negativă cui nu ar trebui["...şi să vedeţi ce şmecher e tăticuţul meu şi ce face cu maşina în fiecare zi...sau prin!!!..."].Nu se împiedică niciodată când e vorba să fie mai sus [...flecurile au început să se tocească, iar lăudăroşenia nu este decât o putere distrusă a prostului...]. Capra vecinului face infarct mai tot timpul şi nu doar atât...o vizează şi pe vacă, vaca de...pardon, nu a ajuns atât de departe...e încă la incipit, adică capra...se cam crapă câteodată. Consideră că trebuie să dea "sfaturi"...cică, dar nu consideră că eu nu am nevoie de părerea ei răutăcioasă ca să îmi dau seama cine sunt şi de ce sunt în stare.Vrea să pară o ştiutoare în faţa celorlalţi şi îi atacă pe aceştia cu:"Este vorba de autosugestie!" şi...chiar este vorba de autosugestie...că oricum ea doar pare.Ar fi în stare să schimbe în ROZ culorile echipei favorite...că tot îşi formează "talentul" pe stadion[...limbajul vulgar şi-a făcut demult culcuş în creierul cu nuanţa abonată, comportamentul de mahalagioaică se arată viu la orice pas al ei şi tinde mai mereu către topul nesimţirii...că nu poate să fie decât prima!!!].Într-o zi chiar a îndrăznit să se joace cu ceva, sigur, mai spiritual decât ea...a afirmat că:"Eu sunt o persoană foarte credincioasă şi merg în fiecare duminică la biserică.", fără să realizeze că aşa ceva nu se demonstrează altor oameni, nu se materializează, ci DOAR se păstrează în Suflet, pentru că numai lui Dumnezeu se prezintă adevărata credinţă. ASTA E EA ŞI NU SE SFIEŞTE SĂ ARATE PROSTIA DIN EA!!! Dar prostia nu doare...că s-ar fi îmbrăcat numai în NEGRU, iar când nu îţi scoate ochii cu aspectul blocat pe...se găseşte creierul rozEEI să îţi scoată sunete de nervi...sau râs. Rozul nu este decât un pretext, dar nu şi obsesia prostească de el[...sau de orice altceva...], pentru că arată o nesinguranţă de sine, o neîncredere în propria persoană şi o prostie ...fără limite...!!!...

vineri, 16 noiembrie 2007

IMPERFECT pentru PERFECT


...pentru că îmi place să fiu imperfectă.Cu dificilul în dinţi mă trezesc în fiecare dimineaţă şi mă confrunt cu cealaltă persoană a mea[...fără să cedăm...pentru că e una singură...].Trăiesc prezentul cu gândul la viitor şi înecând trecutul în egocentrism, altruism, orgoliu, ambiţie, optimism, corectitudine şi impulsivitate. Bombele de pe creier se activează la fiecare "parfum" de prostie, nesimţire şi ipocrizie, dar nu îndrăznesc să explodez în totalitate că mi-e frică să mă pierd. Iubesc tot ce nu-i al meu şi asta mă face să lupt pentru el; extremităţile iubirii pentru propriul Suflet au fost distruse dinainte să mă nasc şi de aceea îmi stă scris pe tiparele minţii " mă iubesc mai întâi pe mine ca să ştiu cum să îi iubesc pe ceilalţi". Copilăria mea s-a decis să facă o pauză când aveam vreo 7 ani... şi acum se împacă bine cu maturitatea care a spart uşile când nu erau puse în balamale. Mă hrănesc în fiecare minut cu defecte neresuscitate (...egocentrism, orgoliu, impulsivitate...), ca să elimin calităţi reînviate (...altruism, ambiţie, optimism, corectitudine...), pentru că refuz să mă schimb -defect sau calitate...n-are importanţă- că oricum o să renunţ când o să mă lovesc ZDRAVĂN cu capul de toate pragurile de sus...DOAR ca să o iau de la capăt. Iubesc lumea în general şi nu mă atinge nimeni în particular...pentru că aparţin ideii " EU cu MINE". Egocentrismul descusut de limite este PĂTAT cu un altruism neidentificat[...înălbitorul s-a înegrit demult ...], pentru că nu toată lumea place pe toată lumea, iar eu sunt numai un individ. Pledez pentru o seriozitate maximă întreţinută de un umor inteligent[...cisterna cu prostie, nesimţire şi ipocrizie ia tot timpul foc la o viteză de -0 km/h pentru că reprezentanţii lor pornesc motorul în gropile cu noroi...].
Îmi place să mă simt inferioară faţă de ceilalţi numai ca să îmi doresc să îi depăşesc pe aceştia...şi DA, recunosc, ador să port discuţii cu oamenii deştepţi...şi DA, din nou recunosc şi mai puternic de data asta, EU FAC DIFERENŢE ÎNTRE OAMENI, pentru că nu toată lumea este la fel.Şi...eu CRED în mine...iar dacă CRED în mine CRED în tot ce îmi place şi ce îmi aparţine...pentru că îmi place să fiu IMPERFECTĂ...

marți, 13 noiembrie 2007

Şi mă simt de parcă nu s-ar mai da bacul!!!

...ore, note, materii, pauze şi profesori...adică ŞCOALĂ...sau poate o chestie ciudată care se înghesuie la rând să ne intre pe gât...sau în minte, încercând să ne facă din bine în mai NEbine [de fapt...mai mult decât excelent], de parcă un piercing expus unde ţi-e cheful mai puternic sau o ţigară fumată până la ultima din pachet ar face să ieşi ultimul din celulă, pardon...şcoală. Şi...ministrul educaţiei, adică "Domnul 15", se pricepe să fie mai varză decât noi...sau fasole, în funcţie de preferinţe[...noroc că Nea steagul Uniunii Europene nu are 70 de stele;ar fi trebuit să înceapă numărătoarea de prea multe ori de la zero...].Dar bacul?!...ăsta ce fel de mâncare mai serveşte?EL GUSTĂ CAM DIN TOATE!pentru că, până şi aici, banii îşi aranjează masa pe creierele profesorilor.Şi nu ştiu de ce examenul ăsta nu mai mă impresionează ca cel din clasa a VIII-a...a fost întors pe atâtea feţe încât mă aştept, ca la primul minut din ziua în care este programat, să aflu că nu se mai dă. Atâtea informaţii, de uiţi şi cum te mai cheamă, dau pe dinafară în minţile elevilor dinainte să intre[...şi religia e pentru bac?!...sau ce... să ştiu dacă trebuie să intru pe net ca să scriu pe caiet...].Oare Monet, Degas, Renoir şi-au spus părerea personală despre noi înainte de bac? că doar şi Bacovia mai e viu prin ghiozdane cu poeziile lui moarte, bătându-se copertă în copertă cu regula lui Sarrus şi niciunul nu nimereşte uşa de la cerebelul elevului zăpăcit. Noroc că a câştigat Basarab bătălia de la "PSD" ca să nu învăţăm chiar totul despre maghiari.Şi scările nu prea se mişcă când am vrea să...aoleu fir-ar al dracu...trebuie să mă apuc să-nvăţ!!!...

duminică, 4 noiembrie 2007

Dumnezeu Este Un DJ

...şi nici măcar nu ştiu cum arată, de unde a apărut şi la ce s-a gândit când a clădit lumea...lumea asta care se dărâmă.Ştiu doar, sau cel puţin aşa îmi place să cred, că ne priveşte pe toţi din locul în care gropile din Sufletul oamenilor sunt umplute cu puful unde picăturile de noroi se transformă în cremă de spumă.Însă acum Îl văd...NU ca un doctor[...ar fi prea dur pentru El...], nici ca un profesor[...oricum le ştie pe toate...] şi nicidecum ca un mecanic[...foloseşte "unelte" mult mai spirituale...]. Dumnezeu Este Un DJ... ne mixează viaţa după un stil propriu şi unic, dar umplut cu armonie, smerenie şi spiritualitate, pentru că iubeşte ca Universul să fie mişcat de o muzică nobilă...care, parcă, acum începe să fie mişcat de o muzică surdă pentru că ei...oamenii sunt placa care sare şi se face "cioburi" când pupitrul (lumea întreagă) tânjeşte să iasă din ceaţa cernută din nisipul otrăvit.Şi tot eu zic şi de data asta...EXISTĂ, pentru că mi-a demonstrat şi simt că, tot timpul, mă priveşte în ochii pe care nu îi lasă să Îl vadă...

miercuri, 31 octombrie 2007

Şi credinţa e artificială...?!



...fericită, liniştită, ascult muzică şi...şi brusc se "trezeşte" credinţa în mama [..că doar a fost sărbătoare vineri...], şi eu, normal, am fost târâtă până la biserică...dar mi-au luat-o dracii înainte, că Sufletul, sărmanul, tânjea după muzica dată la maxim.Şi oricum...lucrurile se întâmplă aşa cum cred ele că trebuie să se întâmple mai bine pentru că, într-adevăr, ele doreau ca eu să ating esenţa credinţei. Dar ajung unde trebuie şi văd ce nu trebuie...văd o biserică înconjurată de oameni, oameni care pe moment se simt mai credincioşi ca niciodată şi niciodată peste tot atât de credincioşi, încât ajungi să calci pe pietrele îmbibate cu "credinţa" de care uită când e vorba să sărute moaştele Sfântului Sfânt[...de parcă mâine banii ar naşte pui...].Şi...cum oare s-or simţi icoanele acelea, atât de spirituale, lângă care sunt puşi banii atât de plastici şi seci?!...sigur NU cum ne-am simţi noi dacă i-am avea prin toate buzunarele.Ies din biserică şi ce să văd altceva decât femei disperate care îşi "împing" copiii la o credinţă pe care nici ele nu o simt aşa cum trebuie[...jucărie de pluş la cei mici, dar nu şi la cei mari...]. Sincer...mă cam enervează "oamenii lui Dumnezeu" de la un timp pentru că ei sunt "PSD"-işti, "PD"-işti şi "PNL"-işti din Casa Domnului[...să nu îndrăzneşti să mori mâine că te-ar "jupui" de banii pe care nu-i ai şi pe lumea cealaltă...] şi DA... tot ei banii şi tot şi aici îşi spun cuvintele în minţile preoţilor, că doar în religie mai lipsea politica;dar acum tânjesc după nişte oameni cu chip de înger, oameni care să poarte straie albe, pure, simple făcute speciale doar de o cruce umilă atârnată de gât, dar tot acum astea sunt ucise de nişte veşminte cu o strălucire seacă şi pline cu artificial.În sfârşit vine şi clipa cea mai spirituală[...30 de minute şi acasă în "altarul" cel mai veşnic...] că oricum ADEVĂRATA CREDINŢĂ nu se arată vie în mersul la biserică, în sărutul pus pe icoane şi nici în crucea făcută doar pentru că nu e acolo un club de noapte.EA se păstrează în Suflet pentru că El este cel mai sigur şi nobil loc[...numai dacă ştii să ţi-L faci aşa...]...

joi, 25 octombrie 2007

La picioarele Cuvintelor...



...şi nici măcar nu pot să mor...şi asta îmi omoară corpul numai pentru ca să-mi lase Gândul să păşească pe tărâmul cel mai plutitor din lumea...din ea, doar lumea...în care moartea e mai vie ca niciodată şi săratul cel mai sărat se spânzură cu impunătorul dulce pentru că se doreşte şi mai dulce decât poate duce.Şi se loveşte zdravăn, el...Gândul, de zidurile Cuvintelor cremoase şi,...şi eu acum mă simt betonată cu durerea îmbătată de coniacul armoniei...şi tot...tot acum urc pe scările de la casa spirituală în care Cuvintele, parcă, dansează pe ritmul gândurilor mele.Dar încep să văd cum timpul trece prin mine, la fel cum încep să devin veşnica slujitoare a Cuvintelor pe care, vreau doar, să le fac prinţese pe hârtie...şi cred că acum o să mor mult mai uşor pentru că o să mă transform în ceva ce zice doar atât:CUVÂNT...

duminică, 14 octombrie 2007

Tipe...cu penisul răsucit

...şi asta face parte din viaţă? tipe cu penis...tipe care folosesc varianta cealaltă a cuvântului "penis"...sau e o greşeală? pentru cele care cred că acest cuvânt vă face mai interesante vreau doar să vă imaginaţi[REŢINEŢI! nu vă doresc aşa ceva] cum ar fi dacă în timpul unui act sexual s-ar produce o schimbare în organismul "dumneavoastră" şi în loc de ce deţineţi acum v-aţi trezi cu opusul...într-adevăr v-aţi TREZI, dar la realitate.Şi...încă ceva...înainte să scoateţi pe gură, cu ditămai splendoarea, forma cea mai jegoasă a organismului masculin, uitaţi-vă încă o dată în pantaloni ca să vă asiguraţi că, fără nicio îndoială, O aveţi acolo...nu de alta, dar măcar SATISFACŢIA să fie maximă când v-o băgaţi în ce credeţi voi că e mai bine...ŞI nu vă simţi jignite...simţiţi-vă fericite că o să o întâlniţi totuşi în altă parte. Acum rămâne la alegerea voastră, tipelor, dacă acest cuvânt vă mai reprezintă...şi...MÂINE o să fie la fel?...

sâmbătă, 13 octombrie 2007

Cu Louis Vuitton prin mall-ul de gunoaie...


...din nou trec prin viaţa care m-a primit cu braţele deschise şi care cu aceleaşi braţe deschise mă va alunga cândva...Dar acum eu tot calc...calc pe gunoaiele care parcă ţipă de dor şi durere că nu sunt acasă la ele...şi înjur...şi nu,eu nu,NU apuc să îmi termin ideea din gând pentru că se găseşte o geantă să mă bage în seamă...o geantă care îşi conduce în cel mai sublim mod stăpâna jalnică[...în interior...] şi nu îşi cere scuze,normal că nu...pentru că NORMAL geanta nu are ochii,urechile acelei "zâne"...şi nici mintea.Şi s-ar fi întâmplat invers dacă blestematul ăla de LV nu ar fi fost xeroxat pe toate părţile...pe toate,toate.Dar acum nu mai pot să înjur...nu pot deloc...pentru că mâine gunoierii vor lua gunoaiele de pe stradă...însă pentru cele din Suflet nu se va încumeta nimeni. Şi poate....the fairytale gone bad...

joi, 11 octombrie 2007

Zile din 102[...acelaşi,aceeaşi şi aceiaşi...]






...acelaşi scaun, aceeaşi maşină şi acelaşi drum...şi parcă şi aceiaşi oameni. Evit scaunul de la margine şi mă aşez pe cel de la geam pentru ca nu cumva să mă ridice vreo babă ţicnită;maşina pleacă şi eu odată cu ea...de fapt nu eu, ci gândul meu care caută un înţeles pentru viaţa asta simplă şi cam a dracu. Întorc capul spre dreapta şi îmi intră în ochi mizeria de pe geamul cel vechi, la fel cum îmi intră în urechi prostiile şi răutăţile celor mari şi presupuşi maturi...din nou întorc capul şi din nou văd acelaşi geam, numai că de data asta mi se pare mult mai curat decât Sufletul celor din jur.Şi totuşi...geamul împuţit mă lasă să văd copacii de afară pe care îi descopăr mai plini de sentimente senine ca oamenii agitaţi şi nervoşi.După un moment de linişte profundă, casca din ureche nu mai face faţă imnului naţional ascultat de manelişti...şi refuzat de mine.Cobor unde trebuie şi merg...merg păşind pe asfaltul imprimat, parcă, cu tot ce e mai rău de la omul păcătos...dar nu mă feresc, pentru că mâine tot prin acelaşi loc o să trec...