miercuri, 31 octombrie 2007

Şi credinţa e artificială...?!



...fericită, liniştită, ascult muzică şi...şi brusc se "trezeşte" credinţa în mama [..că doar a fost sărbătoare vineri...], şi eu, normal, am fost târâtă până la biserică...dar mi-au luat-o dracii înainte, că Sufletul, sărmanul, tânjea după muzica dată la maxim.Şi oricum...lucrurile se întâmplă aşa cum cred ele că trebuie să se întâmple mai bine pentru că, într-adevăr, ele doreau ca eu să ating esenţa credinţei. Dar ajung unde trebuie şi văd ce nu trebuie...văd o biserică înconjurată de oameni, oameni care pe moment se simt mai credincioşi ca niciodată şi niciodată peste tot atât de credincioşi, încât ajungi să calci pe pietrele îmbibate cu "credinţa" de care uită când e vorba să sărute moaştele Sfântului Sfânt[...de parcă mâine banii ar naşte pui...].Şi...cum oare s-or simţi icoanele acelea, atât de spirituale, lângă care sunt puşi banii atât de plastici şi seci?!...sigur NU cum ne-am simţi noi dacă i-am avea prin toate buzunarele.Ies din biserică şi ce să văd altceva decât femei disperate care îşi "împing" copiii la o credinţă pe care nici ele nu o simt aşa cum trebuie[...jucărie de pluş la cei mici, dar nu şi la cei mari...]. Sincer...mă cam enervează "oamenii lui Dumnezeu" de la un timp pentru că ei sunt "PSD"-işti, "PD"-işti şi "PNL"-işti din Casa Domnului[...să nu îndrăzneşti să mori mâine că te-ar "jupui" de banii pe care nu-i ai şi pe lumea cealaltă...] şi DA... tot ei banii şi tot şi aici îşi spun cuvintele în minţile preoţilor, că doar în religie mai lipsea politica;dar acum tânjesc după nişte oameni cu chip de înger, oameni care să poarte straie albe, pure, simple făcute speciale doar de o cruce umilă atârnată de gât, dar tot acum astea sunt ucise de nişte veşminte cu o strălucire seacă şi pline cu artificial.În sfârşit vine şi clipa cea mai spirituală[...30 de minute şi acasă în "altarul" cel mai veşnic...] că oricum ADEVĂRATA CREDINŢĂ nu se arată vie în mersul la biserică, în sărutul pus pe icoane şi nici în crucea făcută doar pentru că nu e acolo un club de noapte.EA se păstrează în Suflet pentru că El este cel mai sigur şi nobil loc[...numai dacă ştii să ţi-L faci aşa...]...

joi, 25 octombrie 2007

La picioarele Cuvintelor...



...şi nici măcar nu pot să mor...şi asta îmi omoară corpul numai pentru ca să-mi lase Gândul să păşească pe tărâmul cel mai plutitor din lumea...din ea, doar lumea...în care moartea e mai vie ca niciodată şi săratul cel mai sărat se spânzură cu impunătorul dulce pentru că se doreşte şi mai dulce decât poate duce.Şi se loveşte zdravăn, el...Gândul, de zidurile Cuvintelor cremoase şi,...şi eu acum mă simt betonată cu durerea îmbătată de coniacul armoniei...şi tot...tot acum urc pe scările de la casa spirituală în care Cuvintele, parcă, dansează pe ritmul gândurilor mele.Dar încep să văd cum timpul trece prin mine, la fel cum încep să devin veşnica slujitoare a Cuvintelor pe care, vreau doar, să le fac prinţese pe hârtie...şi cred că acum o să mor mult mai uşor pentru că o să mă transform în ceva ce zice doar atât:CUVÂNT...

duminică, 14 octombrie 2007

Tipe...cu penisul răsucit

...şi asta face parte din viaţă? tipe cu penis...tipe care folosesc varianta cealaltă a cuvântului "penis"...sau e o greşeală? pentru cele care cred că acest cuvânt vă face mai interesante vreau doar să vă imaginaţi[REŢINEŢI! nu vă doresc aşa ceva] cum ar fi dacă în timpul unui act sexual s-ar produce o schimbare în organismul "dumneavoastră" şi în loc de ce deţineţi acum v-aţi trezi cu opusul...într-adevăr v-aţi TREZI, dar la realitate.Şi...încă ceva...înainte să scoateţi pe gură, cu ditămai splendoarea, forma cea mai jegoasă a organismului masculin, uitaţi-vă încă o dată în pantaloni ca să vă asiguraţi că, fără nicio îndoială, O aveţi acolo...nu de alta, dar măcar SATISFACŢIA să fie maximă când v-o băgaţi în ce credeţi voi că e mai bine...ŞI nu vă simţi jignite...simţiţi-vă fericite că o să o întâlniţi totuşi în altă parte. Acum rămâne la alegerea voastră, tipelor, dacă acest cuvânt vă mai reprezintă...şi...MÂINE o să fie la fel?...

sâmbătă, 13 octombrie 2007

Cu Louis Vuitton prin mall-ul de gunoaie...


...din nou trec prin viaţa care m-a primit cu braţele deschise şi care cu aceleaşi braţe deschise mă va alunga cândva...Dar acum eu tot calc...calc pe gunoaiele care parcă ţipă de dor şi durere că nu sunt acasă la ele...şi înjur...şi nu,eu nu,NU apuc să îmi termin ideea din gând pentru că se găseşte o geantă să mă bage în seamă...o geantă care îşi conduce în cel mai sublim mod stăpâna jalnică[...în interior...] şi nu îşi cere scuze,normal că nu...pentru că NORMAL geanta nu are ochii,urechile acelei "zâne"...şi nici mintea.Şi s-ar fi întâmplat invers dacă blestematul ăla de LV nu ar fi fost xeroxat pe toate părţile...pe toate,toate.Dar acum nu mai pot să înjur...nu pot deloc...pentru că mâine gunoierii vor lua gunoaiele de pe stradă...însă pentru cele din Suflet nu se va încumeta nimeni. Şi poate....the fairytale gone bad...

joi, 11 octombrie 2007

Zile din 102[...acelaşi,aceeaşi şi aceiaşi...]






...acelaşi scaun, aceeaşi maşină şi acelaşi drum...şi parcă şi aceiaşi oameni. Evit scaunul de la margine şi mă aşez pe cel de la geam pentru ca nu cumva să mă ridice vreo babă ţicnită;maşina pleacă şi eu odată cu ea...de fapt nu eu, ci gândul meu care caută un înţeles pentru viaţa asta simplă şi cam a dracu. Întorc capul spre dreapta şi îmi intră în ochi mizeria de pe geamul cel vechi, la fel cum îmi intră în urechi prostiile şi răutăţile celor mari şi presupuşi maturi...din nou întorc capul şi din nou văd acelaşi geam, numai că de data asta mi se pare mult mai curat decât Sufletul celor din jur.Şi totuşi...geamul împuţit mă lasă să văd copacii de afară pe care îi descopăr mai plini de sentimente senine ca oamenii agitaţi şi nervoşi.După un moment de linişte profundă, casca din ureche nu mai face faţă imnului naţional ascultat de manelişti...şi refuzat de mine.Cobor unde trebuie şi merg...merg păşind pe asfaltul imprimat, parcă, cu tot ce e mai rău de la omul păcătos...dar nu mă feresc, pentru că mâine tot prin acelaşi loc o să trec...